Proteina cunoscută sub numele de gluten este prezentă mai ales în grâu, orz și secară. Atunci când o persoană care are intoleranță la gluten mănâncă mese care conțin gluten, poate avea probleme digestive, cum ar fi balonare, dureri în abdomen sau diaree.
Unii oameni confundă intoleranța la gluten cu boala celiacă sau cu o alergie la grâu. Chiar dacă glutenul este un simptom declanșator comun în toate aceste boli, toate sunt probleme medicale distincte. O componentă crucială a gestionării celor trei boli este evitarea alimentelor care conțin gluten.
Gastroenterologii și oamenii de știință care studiază boala celiacă au căutat mult timp să înțeleagă rolul glutenului la persoanele al căror intestin subțire nu este afectat, dar care prezintă totuși sensibilitate la consumul de gluten.
Sistemul digestiv este afectat de intoleranțele alimentare, cum ar fi sensibilitatea la gluten. În cazul unei alergii alimentare, sistemul imunitar reacționează exagerat la un anumit aliment, ceea ce duce la simptome care pot fi periculoase sau chiar amenințătoare de viață. Iar intestinul subțire este afectat de afecțiunea autoimună genetică cunoscută sub numele de boala celiacă.
Până de curând, se credea că atât boala celiacă, cât și alergia la grâu împărtășesc trăsătura de intoleranță la gluten. Cu toate acestea, o serie de studii care au fost publicate recent demonstrează că persoanele care nu suferă de niciuna dintre afecțiunile menționate mai sus pot prezenta și intoleranță la gluten. În 2012, o nouă afecțiune cunoscută sub numele de sensibilitate la gluten non-celiacă sau sensibilitate la gluten a fost adăugată la lista bolilor asociate cu glutenul.
Sensibilitatea la gluten care nu este celiacă este definită prin simptome care apar de obicei după ce se consumă gluten și dispar atunci când glutenul este eliminat din alimentație.
Deși testele nu dovedesc boala celiacă, cei care suferă de sensibilitate la gluten non-celiacă prezintă simptome comparabile cu cele ale bolii celiace.
Spre deosebire de boala celiacă, care necesită o dietă fără gluten pe tot parcursul vieții, cercetătorii au descoperit că sensibilitatea la gluten poate fi o afecțiune temporară. Dieta fără gluten ar trebui urmată timp de unul până la doi ani înainte de a testa din nou toleranța la gluten, potrivit ghidului de specialitate pentru terapia sensibilității la gluten non-celiace.
Semnele sensibilității la gluten non-celiace sunt aceleași cu cele ale bolii celiace:
flatulență (gaze intestinale)
balonare
dureri de stomac
diaree
oboseală
Persoanele care au tolerat anterior glutenul pot dezvolta sensibilitate la gluten la orice vârstă.
Toți indivizii experimentează o reacție biologică la gluten, însă nu toată lumea se îmbolnăvește după ingerarea acestuia. Este considerat un diagnostic de excludere în absența unor biomarkeri care să verifice sensibilitatea la gluten non-celiacă.
Ce este un biomarker?
Un organism poate include un biomarker, care este o substanță cuantificabilă, care indică existența unei anumite stări, cum ar fi o boală.
Singura modalitate de a determina dacă aveți sensibilitate la gluten non-celiacă este să nu mai consumați gluten. Atunci când simptomele dispar atunci când se evită glutenul și revin atunci când acesta este reintrodus, se spune că diagnosticul a fost pus.
Definiția sensibilității sau intoleranței la gluten este neclară. Nu există teste particulare pentru a o identifica și, spre deosebire de boala celiacă, nu provoacă o reacție imunologică. Reacțiile de sensibilitate la gluten pot începe să se manifeste la 48 de ore după consum și pot dura potențial foarte mult timp. În acest caz, ca și în cazul bolii celiace, se recomandă o dietă fără gluten.
Simptomele intestinale asemănătoare bolii celiace descriu sensibilitatea la gluten. Simptomele tipice ale acestei boli includ simptome gastrointestinale (diaree, dureri abdominale, balonare și flatulență) sau extraintestinale (oboseală, dureri de cap și letargie) care apar după ce se consumă gluten și dispar atunci când glutenul este eliminat din alimentație. În comparație cu boala celiacă, sensibilitatea la gluten determină, în general, mai puține simptome non-intestinale.
Persoanele cu sensibilitate la gluten non-celiacă au ocazional și alte probleme de sănătate legate de gluten.
Boala celiacă este mai bine înțeleasă decât sensibilitatea la gluten. Lipsa simptomelor particulare ale evoluției bolii celiace susține teoria conform căreia imunitatea adaptivă, care este activată în această afecțiune, nu este angajată, conform anumitor investigații medicale.
Prin “imunitate înnăscută”, înțelegem toate acele mecanisme generale de apărare care se activează imediat ce antigenul intră în organism sau în câteva ore. Barierele fizice precum pielea, substanțele chimice din sânge și celulele sistemului imunitar care țintesc celulele străine din organism sunt doar câteva dintre aceste sisteme de apărare. Compoziția chimică a antigenului declanșează răspunsul imunitar înnăscut.
Acest răspuns imunitar specific antigenului se referă la cerința de procesare și recunoaștere a antigenului. Sistemul imunitar adaptativ produce o hoardă de celule imunitare specializate în special pentru a combate un antigen după ce acesta a fost identificat. În plus, imunitatea adaptivă are o “memorie” care îmbunătățește eficiența răspunsurilor ulterioare la un anumit antigen.
Potrivit unor estimări, există cel puțin 5 cazuri nediagnosticate de boală celiacă pentru fiecare caz descoperit, majoritatea fiind variante atipice sau “silențioase”, fără leziuni intestinale. Această sensibilitate subclinică la gluten nu este deloc inofensivă. O creștere de aproape patru ori a probabilității de a muri este legată de ea.
Sensibilitatea non-celiacă la gluten nu se moștenește genetic, ca boala celiacă. Nu este clar ce creează această sensibilitate, care ar putea varia de la o persoană la alta.
Trebuie să realizăm că, deși oamenii de știință lucrează din greu pentru a oferi cele mai bune soluții și terapii, este nevoie de timp. Dar știm că simptomele noastre sunt reale și că munca pentru a elimina glutenul din alimentație merită, deoarece sănătatea noastră se îmbunătățește semnificativ. Între timp, biorezonanța va încerca și va aduce pe masă cea mai bună soluție pentru problemele de sensibilitate la gluten.
Mai întâi trebuie să ne supunem la câteva teste de sânge pentru a lucra cu această sensibilitate la gluten. Aceste teste ne vor oferi informațiile de care avem nevoie pentru a le introduce în Matricea aparatului de biorezonață folosit la o ședință de terapie.
Quantum Medical poate apoi să folosească aceste rezultate, să le evalueze și să determine care este cea mai bună cale de acțiune pentru fiecare din noi.
Testele de sânge pot fi folosite pentru a identifica anticorpi specifici și pentru a determina intoleranța la gluten. De asemenea, este utilă realizarea unui profil genetic care să includă genele responsabile de caracterul ereditar al bolii celiace în cazurile în care există un istoric familial de sensibilitate la gluten. Ambele proceduri de laborator se realizează folosind sânge venos periferic, fără a fi nevoie de o pregătire specială a pacientului.
Din acel moment, veți lucra cu aparatele noastre de biorezonanță, cum ar fi ED-X și NUCLEUS.